Citizens for Haven!

Peoples in America renewed in orthodoxy. A wonderfull event

Oameni din America reinnoiti in ortodoxie. Un eveniment minunat

 

White-Pigeon-bird-wallpaper-1

 

http://journeytoorthodoxy.com/2017/08/fishers-men-winning-converts-orthodox-faith/

 

Advertisements

_

 

Cine crede trebuie sa traiasca crestineste.   Cine vrea vesnicia trebuie sa inceapa acum…

Totul in Hristos!   Simplu dar greu, greu dar necesar!

 

desen-troita

5  februarie,  zi  de trecere la Domnul  a  lui  Ioan Ianolide

      

Mediul nu da nici constiinta, nici personalitatea omului, dar le slefuieste, le educa, le formeaza. Clipa de clipa ne influentam unii pe altii prin insasi trairile noastre interioare, prin duhul care se degaja din noi, prin manifestarile sufletesti si intelectu­ale, prin actiunile noastre cotidiene, oricat de marunte ar fi. Rolul educativ al mediului este urias si adesea nu suntem con­stienti de el.

Dincolo insa de influenta mediului si de caracterele ereditare, persoana umana este unica si suverana. El, omul, este al doilea creator al lumii, pentru ca el, omul, are acces la izvoarele neva­zute ale lumii, ba inca si pe acestea le depaseste, caci dincolo de planul ideilor si al energiilor care strajuiesc lumea sunt inca alte lumi, facute din alte aluaturi, din ce in ce mai subtiri si mai stra­vezii, pe care strabatandu-le, omul ajunge si se odihneste in co­muniunea cu Duhul atotcreator si stapanitor, cu Dumnezeu.

Crestinul este constiinta treaza, vie, activa si creatoare. Daca credinciosului de rand îi este suficient sa fie simplu, caci altii au raspunderea orientarii sale, in schimb elitele, apostolii trebuie sa intruneasca insusirile credinciosului cult, stapan pe toate cu­nostintele oamenilor, capabil sa-i poata orienta spre Dumnezeu nu impotriva culturii, ci folosind cultura, arta si stiinta.

 

ioan-i        Ioan, elev de liceu, 1939

      Ce sa facem cu simturile? Trebuie sa le cunoastem, sa le folo­sim potrivit menirii lor si sa le disciplinam. Fiecare simt are un rost si o masura, care se cunosc numai atunci cand mintea nu e robita de simturi, ci cugeta conform ordinii firii nealterate. Hrana, aerul, apa sunt folosite in niste limite care, daca sunt depasite, devin nocive. Nici un exces al simturilor nu este firesc si nu duce la multumire.

Exercitiul fizic, munca, lectura buna, cugetarea la cele duhovnicesti, spovedania, rugaciunea, postul, privegherea, metaniile, actele de smerenie si supunerea la nevointe trupesti pun ratiunea si vointa stapane peste pofta trupeasca. Arma cea mai pu­ternica este insa luarea-aminte la propriile ganduri, imaginatii, dorinte si relatii cu mediul, caci desfranarea incepe in desfrana­rea gandului.

Cand cugeti cu pofta la placeri si te incarci cu imagini de acest fel ori le insotesti de muzica si stimuli, daca mai accepti si o imbiere colectiva spre sexualitate ori daca pur si simplu te lasi furat de ispita directa, atunci esti ca si pierdut. Trebuie deci sa fugi de ispita, sa nu lasi sa lancezeasca nici un simt si cu deosebire trebuie sa te ingrijesti ca launtrul tau sa fie curat.

Sanatos este omul care-si stapaneste simturile. Numai omul fara Dumnezeu poate degrada simturile, abatandu-le de la ros­tul harazit lor de Creator.

 

Nu numai simturile, ci intreaga educatie a omului trebuie formata in duh religios. Cu cat mai multa invatatura, cu cat mai aleasa crestere, cu cat mai mult talent ori geniu, cu atat mai multa traire religioasa si unire cu Dumnezeu se impune. Si sa nu se uite niciodata ca mijlocul desavarsit de cunoastere este revelatia.

 

 

Surse recomandate

https://ioanianolide.wordpress.com/2013/01/15/despre-paza-mintii

http://www.cuvantul-ortodox.ro/2016/03/07/testamentul-unui-nebun

http://www.fericiticeiprigoniti.net/ioan-ianolide

 

 

 

 

_

img_2048

.

Crestinii poarta numele Domnului Nostru Iisus Hristos,  pastratorii dreptei credinte aflandu-l pe Dumnezeu oriunde si in orice s-ar gasi.

 

Isaia,  cap 42

5.

Asa graieste Domnul cel Atotputernic, Care a facut cerurile si le-a intins, Care a intarit pamantul si cele de pe el, Care a dat suflare poporului de pe el si duh celor ce umbla pe intinsul lui:

6.

” Indrepta-voi pe cei orbi pe drumuri pe care nu le cunosc, pe poteci nestiute ii voi povatui; intunericul il voi preface inaintea lor in lumina si povarnisurile in campii intinse. Acestea sunt fagaduintele Mele pe care le voi implini si cu vederea nu le voi trece”.

 

Isaia,  cap 43

 

1 .  Si acum asa zice Domnul, Ziditorul tau, Iacove, si Creatorul tau, Israele:

“Nu  te teme, caci   Eu  te-am  rascumparat  si  te-am  chemat  pe nume, al  Meu  esti!

2.   Daca  tu  vei  trece  prin  ape, Eu  sunt  cu  tine  si  in  valuri  tu  nu  vei  fi  inecat. Daca  vei  trece  prin  foc, nu  vei  fi  ars  si  flacarile  nu  te  vor  mistui.

3.   Ca Eu sunt Domnul Dumnezeul tau, Sfantul lui Israel, Mantuitorul. Eu dau Egiptul pret de rascumparare pentru tine, Etiopia si Saba in locul tau;

4.  Fiindca  tu  esti  de pret  in  ochii  Mei  si  de  cinste  si  te  iubesc; voi  da neamurile  in  locul  tau  si  popoarele  in  locul  sufletului  tau.

 

 

  1. Voi zice catre miazanoapte: “Da-Mi-i”  si  catre miazazi:  “Nu-i opri!”  Aduceti pe fiii Mei din tinuturi departate si pe fiicele Mele de la marginile pamantului;
  2. Pe toti acei care poarta numele Meu si pentru slava Mea i-am creat,  i-am zidit si i-am pregatit!
  3. Voi sunteti martorii Mei,  zice  Domnul, si Sluga pe care am ales-o,  ca sa stiti, sa credeti si sa pricepeti ca  Eu sunt:  inainte de  Mine n-a fost Dumnezeu si nici dupa Mine nu va mai fi!
  4. Eu,  Eu sunt Domnul si  nu este izbavitor afara de  Mine!

13.   Eu sunt  Dumnezeu  din vesnicie  si  aici incolo  Eu sunt! Nimeni  nu  poate  sa  iasa de  sub  puterea  Mea  si  ceea  ce  fac  Eu,  cine  poate strica?

 

  1. Nu va mai amintiti de intamplarile trecute si nu mai luati in seama lucrurile de altadata.
  2. Iata ca  Eu fac un lucru nou, el da muguri; nu-l vedeti voi oare?  Croi-voi in desert o cale, in loc uscat izvoare de apa.

25.   Eu,  Eu  sunt  Acel  Care  sterge  pacatele  tale  si  nu  isi  mai  aduce  aminte  de faradelegile  tale.

 

Isaia,  cap 44

 

  1. Asa  zise  Domnul, Regele lui Israel  si Izbavitorul sau,  Domnul  Savaot: “Eu sunt  Cel dintai si  Cel  de pe urma   si nu este alt  dumnezeu  afara de Mine!
  2. Cine este ca Mine sa vina langa Mine, sa graiasca, sa prooroceasca si sa se masoare cu Mine!  Cine a vestit de la inceput viitorul?   Ceea ce se va intampla, cine poate sa le prevesteasca?
  3. Nu  va temeti,  nici nu va spaimantati!  N-am aratat  Eu odinioara si n-am vestit, cand v-am luat pe voi de martori?  Este oare un alt dumnezeu afara de Mine?  Este un alt adapost  ca Mine?
  4. Toti  facatorii de idoli  nu sunt nimic  si cele mai alese lucrari  ale lor nu slujesc la nimic. martorii lor nu vad nimic si,  spre rusinea lor, nici nu inteleg nimic.

 

 

 

11

_

pag-10-drt-m-rea-varatec-detaliu-usa

.

Concepte si practici ale  psihologiei ortodoxe

 

Psihologia ortodoxa naste din perspectiva ontologica ce considera mai inainte de toate aparitia si sensul vietii omului.

Omul,  inteles ca avand suflet, asemanandu-se cu Dumnezeu si  aflandu-se intr-o legatura de filiatie, regasindu-si identitatea, integritatea si armonia prin conlucrarea cu El, a cunoscut si caderea.Prin aceasta viata interioara a omului a devenit denaturata, dezechilibrata, aparand crize si perturbari, probleme pe toate planurile existentei sale.

 

Fiind de orientare Teocentrica, psihologia si psihoterapia ortodoxa fac apel la o serie de termeni patristici.

NOUS  e un termen preluat din nenumărate omilii si carti ortodoxe avand in cele mai multe scrieri patristice  intelesul de ochi al inimii.

Este acea parte a sufletului aflata in starea de cautare, dorire si asteptare, ruga si atentie toate starile fiind preponderent traite, pornite din inima, puțin rationalizate.    Putem vorbi aici si de implicarea unei  motivatii bazate pe sentimente si valori inalte, spirituale atunci cand starea se stimuleaza in mod constient sau din exterior . Tot  Nous e cel care ne pune si mentine in legatura cu Dumnezeu.

Prin rugaciune aceasta parte lucrează. Dialogul cu Dumnezeu reveaza si intensifica aceasta dimensiune a personalitatii, ii orienteaza in mod corect energia.

Lipsa rugaciunii si a atentiei  omului fata de Dumnezeu, vointei dar si purtarii Sale de grija, are ca efect transformarea persoanei  intr-un nevazator al lucrurilor si evenimentelor in ipostaza lor reala. Energia persoanei s-ar reorienta catre lucrurile lumești, insa orice ar intalni, multumire si impacare adevarata nu are.

Boala sufleteasca este asadar o obnubilare a acestei vederi cu inima, o intunecare a acestui nous aratand o stare de alterare a relatiei omului cu Dumnezeu.

 

Trezvia, vigilenta interioara relationata cu evaluarea contextului intern si extern din punct de vedere spiritual este numita si NEPSIS  iar epitetul creat din acest concept este NEPTIC.

HESYCHIA sau ISIHIA  este nemiscare, tacere,  iar practica acesteia cu constiinta prezentei lui Dumnezeu este numita ISIHASM.

Vorba masurata, incercarea de a provoca cat mai putine reactii, de a te pronunta si a actiona doar atunci cand este cazul si a-ti asuma cu masura destinele altora sunt exercitii ale isihiei in viata cotidiana. Si acestea toate din dorinta de a micsora volumul de raporturi care se transforma in cauze ale unor viitoare rezultate influentate si ele de contexte imprevizibile, pentru care insa omul Ii va da lui Dumnezeu un raspuns.

 

MARTURISIREA  nu e doar stare, orientare, ci o atitudine si o vorbire asumata despre Dumnezeul Treimic si filiatia cu acesta. Marturisirea se face prin toata fiinta interioara si exterioara a omului, prin prezenta cu traire, prin cuvant implinit in fapta. Ea se petrece pe toate planurile sau nu mai e autentica. Ortodoxul este in sine un marturisitor; isi retrage toate cele ale sale din intuneric si le pune in lumina lui Hristos.

Crestinul ortodox marturiseste Sfanta Treime si se dezice de rau, il condamna grait sau negrait cu acelasi firesc cu care copilul vine dupa mama iar floarea soarelui intoarce capul dupa soare.

 

__

 

Astazi, sarbatorind pe Sf. Ioan Botezatorul, gandurile noastre se indreapta catre schitul romanesc Prodromu, din muntele Athos. Un loc de continua practica a introspectiei, perfectionarii si ridicarii interioare prin modestie si desubiectivare; un spatiu  gazduind tot atatea dialoguri interioare cu  si despre Dumnezeu si tot atatea permanențe in marturisire pe cati vietuitori are.

Este locul in care duhovnicul matematician si filosof, parintele Petroniu Tanase indeamna la infranare si curatie, aratand modelul de traire al Sf Ioan Botezatorul cel ce l-a vestit prin cuvant si fapta pe Mantuitorul Nostru Iisus Hristos.

Prin scrierile sale duhovnicul athonit ne recomanda a ne afla in actiuni prin care sa ne asumam si sa punem in practica binele si faptele orientate in scopul inaltarii spirituale. Sfintia sa indica pericolele delasarii, neinfranarii, orientarii  catre distractii  ce conduc la deteriorarea trupeasca.   Prin lancezire sau suprasolicitarea cu stimuli senzoriali  se instaleaza mai intai dezorientarea, irosire a resurselor si calitatilor daruite noua, urmata de destramarea sufleteasca. Resursele interioare sunt  canalizate astfel catre preocupari ce nu cresc competentele si integritatea sufleteasca ci servesc placerilor si patimilor proprii.

 

Acelasi parinte induhovnicit, sfintia sa ierom. Petroniu Tanase indemna sa realizam demersurile interioare cu scopul de a-l creste pe Hristos in noi, concomitent cu diminuarea anvergurii omului care am fost pana la fiecare moment al stradaniei noastre interioare. El arata astfel ca nu putem creste in puterea de daruire, bunatate si blandete decat cu smerenie, inversand prioritatile noastre, judecand mai putin, dorind mai putin pentru noi  din cele lumesti.

Dezvoltarea noastra pe verticala ar trebui sa primeze celei pe orizontala. Preocuparea noastra ar trebui sa fie nu spre a urmari comfortul, acumularea de obiecte si petrecerea timpului prin activitati de divertisment.

Atentia poate fi astfel indreptata catre cresterea calitatii sentimentelor si gandurilor noastre. Rugaciunea nu este doar o preocupare isihasta, ea este utila oricarei persoane pentru ca ea orienteaza gandurile noastre catre Dumnezeu si sfinti, luand distanta de realitatea cotidiana si urmand alte repere de moralitate decat cele oferite de contemporaneitate. In acest mod demersurile noastre interioare nu sunt singulare, ci bine insotite si protejate.

Trimitem obstii schitului  Prodromu gandurile noastre de pretuire si insotirea in rugaciune.

 

 

 

 

botezul-domnului

Botezul Ortodox – primatul intalnirii omului cu Dumnezeu

Integritatea si echilibrul fiintei umane se restaureaza prin legatura, comuniunea cu Parintele sau, cu Cel ce il reintregeste, il hraneste pe de-a intregul si il poate sustine in orice imprejurare.

Pentru ca suntem in mare parte apa si respiram cer, Cel al carui chip il purtam ne-a oferit comuniunea cu El prin botez.

Pentru aceasta a fost mai intai El insusi botezat. Hristos a facut mai intai cu Sine ceea ce a dorit, din dragoste, sa faca impreuna si pentru noi.  S-a aratat atunci asa cum este, persoana a Sfintei Treimi, revelandu-se si  lucrarea mantuitoare a Acesteia. S-au sfintit atunci apele si s-a aratat in acelasi timp prezenta Duhului Sfant la botezul credinciosilor.

Botezul ortodox este momentul care prilejuieste infaptuirea acestei unice taine; fiinta umana este restaurata si intoarsa la ipostaza sa originara.

 

Din Teologia Dogmatica , vol. 3, prof. pr. Dumitru Staniloae  

Prin Taina Botezului devine fiecare membru al Bisericii, printr-o primă unire a lui cu Hristos, iar prin celelalte Taine se accentueaza si mai mult sau se restabileste unirea membrilor Bisericii cu Hristos, Capul ei, întarindu-se unitatea Bisericii, sau se acordă unor persoane harul savarsirii Tainelor, a propovaduirii cuvantului si a pastrarii lui neschimbate, sau harul necesar altor raspunderi, casatoriei si restabilirii sanatatii.

Harul nefiind decat lucrarea lui Hristos, savarsitorul lor nevazut este Hristos. Tainele tin seama de legatura intre suflet si trup si de faptul ca sufletul e deschis lui Dumnezeu, iar in Hristos aceasta deschidere a umanitatii spre Dumnezeu si-a atins nivelul maxim. Hristos atinge prin lucrarea Lui trupul nostru, dar aceste atingeri se adancesc in sufletul nostru.

Prin botez omul este ca un nou-nascut, dar in alt plan: in planul vietii comune cu Hristos. Existenta lui are acum o alta temelie si o altă miscare; ea e intr-un fel enipostaziata in Hristos, desi nu pierde libertatea de a se desparti de El. Dar paradoxul este ca cel botezat ramane totodată acelasi subiect. Botezul nu produce nasterea unui om care n-a mai fost, ci nasterea din nou a aceluiaşi (Tit 3, 5), adică a unui om care a existat si inainte. Dar pentru ca omul nascut a doua oara sa nu se adauge celui dinainte, trebuie ca omul cel vechi sa moara. Nasterea lui din nou urmeaza mortii omului nascut inainte din trup.

 

Un Cuvant despre Botezul Domnului al parintelui profesor Dumitru Staniloae poate fi audiat pe link-ul

http://acvila30.ro/cuvant-despre-botezul-domnului-al-parintelui-dumitru-staniloaie/

 

___

img_2066

 

Dintr-o convorbire recenta cu ieromonahul Pamvo de la schitul Radeni retinem amploarea pe care a luat-o distanta dintre trairea autentica crestina si forma institutionalizata ce o incadreaza pe aceasta.

Reamintim un articol relevant pe aceasta tema, o comunicare a Mitropolitului de Nafpakos, Ieroteos Vlahos care ofera o perspectiva asupra unor curente teologice ce alimenteaza acest fenomen, redata in linkul de mai jos.

http://www.pemptousia.ro/2015/11/criza-teologica-in-viata-de-zi-cu-zi-a-bisericii/

Indepartarea de Hristos duce la o cautare si focalizare asidua pe surogate din realitatea contemporana, la crearea unor modele de gandire si simtire teologica ce se vor adaptate acestor timpuri, pentru a comunica poate mai bine si persuasiv maselor, din ce in ce mai eterogene si provenind din alte contexte culturale.

In cazul in care nu am lua in discutie urmarirea unor scopuri mercantile si de cu totul alta natura decat cele autentic crestine, dorinta unor teologi de a aduce o nota personalizata si sofisticata abordarilor teologice care sa justifice deschideri catre alte planuri si modele de  comuniune cu Dumnezeu, este un semn al vanitatii si eresului ce s-a strecurat in propriul mod de a gandi si trai pentru Hristos.

Din preocuparea pentru modalitatile de a comunica si beneficiile subsidiare ale acestor discursuri si demersuri actuale in plan teologic, mare parte din teologii ortodocsi, fie ei clerici sau mireni, uita voluntar ori involuntar ceea ce au de transmis – modelul hristic.

 

 

__

img_2095

Trimitere la o lectura din scrierile prof. pr. Dumitru Staniloaie – Despre responsabilitatea crestina

Omul este cuvant si fapta, expresie si actiune. Acestea il reveleaza si il marturisesc. Si este astfel, dupa chipul si asemanarea Lui: cuvant, creator mai intai de sensuri , semnificatii si fapta  atingand sensurile si implinind semnificatiile.

 

http://www.sufletortodox.ro/arhiva/carti-documente/Dumitru-Staniloae/Dumitru%20Staniloae%20-%20Responsabilitatea%20crestina.pdf