_

 

Cine crede trebuie sa traiasca crestineste.   Cine vrea vesnicia trebuie sa inceapa acum…

Totul in Hristos!   Simplu dar greu, greu dar necesar!

 

desen-troita

5  februarie,  zi  de trecere la Domnul  a  lui  Ioan Ianolide

      

Mediul nu da nici constiinta, nici personalitatea omului, dar le slefuieste, le educa, le formeaza. Clipa de clipa ne influentam unii pe altii prin insasi trairile noastre interioare, prin duhul care se degaja din noi, prin manifestarile sufletesti si intelectu­ale, prin actiunile noastre cotidiene, oricat de marunte ar fi. Rolul educativ al mediului este urias si adesea nu suntem con­stienti de el.

Dincolo insa de influenta mediului si de caracterele ereditare, persoana umana este unica si suverana. El, omul, este al doilea creator al lumii, pentru ca el, omul, are acces la izvoarele neva­zute ale lumii, ba inca si pe acestea le depaseste, caci dincolo de planul ideilor si al energiilor care strajuiesc lumea sunt inca alte lumi, facute din alte aluaturi, din ce in ce mai subtiri si mai stra­vezii, pe care strabatandu-le, omul ajunge si se odihneste in co­muniunea cu Duhul atotcreator si stapanitor, cu Dumnezeu.

Crestinul este constiinta treaza, vie, activa si creatoare. Daca credinciosului de rand îi este suficient sa fie simplu, caci altii au raspunderea orientarii sale, in schimb elitele, apostolii trebuie sa intruneasca insusirile credinciosului cult, stapan pe toate cu­nostintele oamenilor, capabil sa-i poata orienta spre Dumnezeu nu impotriva culturii, ci folosind cultura, arta si stiinta.

 

ioan-i        Ioan, elev de liceu, 1939

      Ce sa facem cu simturile? Trebuie sa le cunoastem, sa le folo­sim potrivit menirii lor si sa le disciplinam. Fiecare simt are un rost si o masura, care se cunosc numai atunci cand mintea nu e robita de simturi, ci cugeta conform ordinii firii nealterate. Hrana, aerul, apa sunt folosite in niste limite care, daca sunt depasite, devin nocive. Nici un exces al simturilor nu este firesc si nu duce la multumire.

Exercitiul fizic, munca, lectura buna, cugetarea la cele duhovnicesti, spovedania, rugaciunea, postul, privegherea, metaniile, actele de smerenie si supunerea la nevointe trupesti pun ratiunea si vointa stapane peste pofta trupeasca. Arma cea mai pu­ternica este insa luarea-aminte la propriile ganduri, imaginatii, dorinte si relatii cu mediul, caci desfranarea incepe in desfrana­rea gandului.

Cand cugeti cu pofta la placeri si te incarci cu imagini de acest fel ori le insotesti de muzica si stimuli, daca mai accepti si o imbiere colectiva spre sexualitate ori daca pur si simplu te lasi furat de ispita directa, atunci esti ca si pierdut. Trebuie deci sa fugi de ispita, sa nu lasi sa lancezeasca nici un simt si cu deosebire trebuie sa te ingrijesti ca launtrul tau sa fie curat.

Sanatos este omul care-si stapaneste simturile. Numai omul fara Dumnezeu poate degrada simturile, abatandu-le de la ros­tul harazit lor de Creator.

 

Nu numai simturile, ci intreaga educatie a omului trebuie formata in duh religios. Cu cat mai multa invatatura, cu cat mai aleasa crestere, cu cat mai mult talent ori geniu, cu atat mai multa traire religioasa si unire cu Dumnezeu se impune. Si sa nu se uite niciodata ca mijlocul desavarsit de cunoastere este revelatia.

 

 

Surse recomandate

https://ioanianolide.wordpress.com/2013/01/15/despre-paza-mintii

http://www.cuvantul-ortodox.ro/2016/03/07/testamentul-unui-nebun

http://www.fericiticeiprigoniti.net/ioan-ianolide

 

 

 

 

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s